Cu prințul la castel

     Cum P.A. a împlinit 3 anișori, am decis că cel mai frumos cadou ar fi să ducem ”prințul” la castel. În ziua aniversării am pornit spre regatul Hunedoarei.

    Drumul a fost obositor, cu multe opriri prin istoria locurilor din drumul nostru. La castelul Corvinilor am ajuns spre seară.
     Minunat!

     Am traversat podul cu entuziasm, nu pentru mine( eu am mai fost pe aici ), ci pentru P.A.

 

     Curtea interioară a castelului era plină de vizitatori încântați de poveștile legendare și istorice ale huniazilor. Cei curajoși (dintre vizitatori) se întreceau la trasul cu arcul.

     Ne-am plimbat prin odăile goale și pustiite, am cotrobăit prin unghere întunecate după secrete neștiute, am scrutat zările din turn, am urcat scări înguste și întortocheate, am coborât în temnița castelului curioși să aflăm care erau metodele de tortură, am dansat pe muzica tăcerii în sala de bal, am așteptat să fim serviți în sufragerie....și oricât am sperat nu am găsit sala tezaurului.

     Prințul familiei a tras ”salve surde” cu tunul...

     Tot la castel vin cei care și-au găsit jumătatea, vin în ziua nunții pentru fotografii, pentru a imortaliza povestea iubirii dintre un prinț și o prințesă - ”casă de cetate!”

     Avem o țară minunată, cu locuri pline de istorie, cu peisaje unice. Ceea ce ne lipsește este dragostea pentru patrie și bunul simț.  Poate copiii noștri se vor civiliza și nu vor lua exemplul nostru.

    

Mulțumim de vizită!