Ghinduță - o veveriță pofticioasă

     Cum noi locuim lângă pădure suntem vizitați zilnic de veverițele ce vin la nuci. Am găsit o povestioară despre micuțele ”hoțomane”și v-o împărtășim și vouă.

GHINDUȚĂ

     Locuiesc cu frații mei într-o vizuină construită într-un trunchi de copac... Numele meu este Ghinduță, pentru că îmi plac tare mult ghindele!
     Îmi place să sar din creangă în creangă și să alerg. Ador muzica și îmi place să cânt cu prietenele mele, broscuțele... dar am un defect: sunt pofticioasă, foarte pofticioasă... De fiecare dată când mă întâlnesc cu Miki și Cipi, parcă e petrecere! Cipi zboară în cireș și smulge cu ciocul fructele cele mai coapte. Acestea cad la pământ, iar eu le înfulec repede. Abia după apusul soarelui mă întorc acasă. Mama dă mereu din cap nemulțumită, mă bagă în cădiță și mă spală bine cu apă și săpun! Evident, nu-mi place deloc să fac baie...
     Într-o zi, Miki ne-a dat o veste care ne-a făcut să ne lingem pe buze.
     - Dincolo de lac, este o grotă întunecoasă și adâncă! Este vizuina unui urs îngrozitor, dar e plină de miere.
     - Poftim? Cine vrea o gustare să mă urmeze! am exclamat și am plecat repede.
     Nu știu cine m-a urmat, pentru că îmi era așa poftă de miere încât nici nu m-am întors. Bătrâna și înțeleapta Bufniță m-a salutat zâmbind. Într-o clipă, am ajuns la locul indicat și, fără nicio urmă de ezitare, am intrat în grota întunecoasă. Imediat am văzut un vas imens, plin-ochi cu miere! Ce ospăț! M-am urcat pe un scăunel și am început să ling cu poftă mierea. Exact în acea clipă, am auzit pași grei apropiindu-se de grotă... ”Trebuie că e ursul acela îngrozitor care se întoarce acasă!” m-am gândit îngrozită. Buf! Buf! Buf! Pași grei se auzeau din ce în ce mai aproape! M-am ascuns într-un sac cu linte și legumele micuțe s-au lipit de blana mea plină de miere. Iar ursul îngrozitor... era, de fapt, un pui... un ursuleț!
     Și-a dat seama că îi gustasem din miere și s-a grăbit să caute în sacul cu linte, exact acolo unde stăteam ascunsă! Imediat ce a deschis sacul, am țâșnit afară. Pentru că aveam buline verzi peste tot... s-a speriat îngrozitor! De frică, am fugit amândoi în pădure, fără să ne oprim kilometri întregi!
     Am rămas fără suflare și am simțit un junghi puternic în piept. Abia atunci, făcându-mi curaj, am decis să mă opresc. Ce fericire! Într-o poieniță, i-am văzut pe frații mei care aranjau ghindele și alunele culese în timpul zilei. Am strigat la ei, dar au fugit speriați. Cu bulinele acelea verzi, nu și-au dat seama cine sunt.
     ”Săracul de mine! Nici mama nu o să mă recunoască!”, mi-a trecut prin cap. Mama însă m-a recunoscut imediat. M-a luat în brațe, m-a pupat și m-a băgat...în cădiță!!!
     Din acea zi, am devenit o veveriță model. Adun nuci, ghinde și alune, apoi mă duc direct acasă, împreună cu Cipi și Miki. Da, poftesc mereu la miere, dar nu mănânc decât dacă îmi este făcută cadou!

     Ne-am revizuit cunoștințele despre animalele pădurii și ne-am însușit cuvinte noi din povestioară. De asemenea am discutat despre comportamentul Ghinduței de a da buzna în casa ursulețului pentru a-și potoli pofta de miere.
     Am pictat-o pe Ghinduța, cea harnică și ascultătoare, culegând alune.

     P.A. mi-a recitat numărătoarea învățată la grădiniță:

O alună,două, trei
Veverito, tu nu vrei?
Ba vreau patru, cinci și șase
Că alunele-s gustoase.

Îți dau șapte, opt și nouă
Daca-ai să ne spui și nouă
Când o să se-ntoarcă-ncoace
Iarna cu zece cojoace.

     Am numărat până la șase formând mulțimi din aceleași elemente.

     După ce le-a grupat, a numărat elementele fiecărei mulțimi și a așezat în dreptul acestora cifra corespunzătoare cantității.

Mulțumim de vizită!

Tapet de frunze

     ... continuăm activitățile de toamnă și am decis să realizăm un tapet pentru camera lui P.A. Pentru acest lucru am adunat diferite frunze uscate pe care le-am pus la presat peste noapte.

     În ziua următoare, frunzele sunt așezate între două coli lipite cu scoci pentru stabilitate în timpul lucrului. Tapetul va fi realizat în două etape.

     Cu ajutorul culorilor cerate transferăm frunzele pe coală. Hașurarea se face cu atenție pentru a nu rupe hârtia.

     După acest procedeu, P.A. realizează fundalul cu acuarele, trecând chiar și peste frunzele imprimate. La final, cu un șervețel tamponează ușor frunzele curățând surplusul de acuarelă. Se lasă la uscat.

     Pe lângă tapet am așezat și câteva ”covorașe de frunze” realizate acum foarte mulți ani de copii micuți, dar talentați.

Mulțumim de vizită!

La cules de mere

     O temă pe care am desfășurat-o toamna trecută, pornind de la jocul ”La cules de mere” . 
Acest joc presupune numărarea până la 4, motricitate fină la așezarea și culegerea merelor din pom, răbdare atunci când săgeata indică găleata răsturnată și trebuie adunate din nou merele în funcție de cifra de pe zar, etc. Toamna a fost lungă ;) și  P.A. ne-a tot pus la ”adunat mere”... ;)

     În săptămâna respectivă, ne-am propus să degustăm soiuri diferite pentru a stabili care e mai bun.
Astfel am aflat că MĂRUL  este o sursă excelentă de vitamine, că e numai bun pentru gustarea de dimineaţă a copilului. În plus, are rolul de a curăţa dinții prin mestecarea intensă. De preferat este consumul mărului cu tot cu coajă, dar numai după ce s-a spălat cu rigurozitate, deoarece este un fruct tratat cu pesticide. Se spune că mărul este unul dintre cele mai vechi fructe descoperite, gustate și cultivate de om.

     Ca activități practice P.A. a rezolvat 2 fișe cu labirint și a numărat până la 5 formând mulțimi corespunzătoare cifrei.

     După etapa numărării, a pictat merele cu acuarele. A folosit culorile roșu, galben și verde așa cum fuseseră și merele studiate.

     O altă activitate a constat în lipirea și colorarea celor mai preferate fructe de toamnă ale lui P.A.

mai multe puteți vedea aici.

Mulțumim de vizită!

Ceasul - ora exactă

     Septembrie - ADIO!

     Octombrie - Bun venit! 

     P.A. este obișnuit să completeze Calendarul naturii încă de când era la creșă.

 

     De asemenea, mai avem un joc unde putem așeza imagini cu activități din timpul zilei, cu potrivirea orei, zilele săptămânii, lunile anului. Am vorbit despre programul zilnic pe care P.A. îl are, cu mici excepții. Această activitate a consolidat cunoștințele despre numerele 0-10, dar știe să numere până la 20.

     Din cartea ” Povești peticite”, am citit povestea motanului Fițosu și a ceasului deșteptător. Am aflat importanța ceasului deșteptător și diferența dintre acesta și ceasul de perete. Întâmplarea nu i se potrivește lui P.A., el neavând probleme cu trezitul de dimineață.

     De câteva săptămâni, bunicul îl învață să  recunoască orele fixe, evplicându-i rolul acelor de ceas: acul cel mare în dreptul cifrei 12 arată că este FIX ORA în dreptul cifrei la care se află acul mic. P.A. a fost receptiv și a prins imediat noile noțiuni pe care le-am repetat cu ajutorul unui ceas de jucărie- puzzle.

     Jocul a conținut și activitatea pe care o desfășurăm la acea oră (cu aproximație), de exemplu:
     - ora 7 dimineața - ne trezim
     - ora 9 dimineața - ajungem la grădiniță
     - ora 12 amiază - plecăm de la grădiniță
     - ora 4 după-amiază, facem activități etc.
     Un mic puzzle despre trenulețul numerelor, atât în ordine crescătoare cât și în ordine descrescătoare (știe să numere descrescător de la jocurile cu decolarea rachetelor).

     ... și dacă tot suntem la trenulețe, continuăm ”lecția”  cu ajutorul locomotivelor și a vagoanelor: U-u-u-u!!!

Mulțumim de vizită!