29 iulie 2013

Castelul cu garaj

     La câteva zile după excursia de la castel, am insistat să desfășor în curte o activitate dedicată acestei teme.


     P.A. a fost încântat, la început, dorind să construiască. Ghidat de mine, de aduceri-aminte, am reușit să ridicăm o mică cetate.


     Ei, dar ce-i lipsea? Garajul! 
     Degeaba am încercat să-i explic că nu erau mașini la castele și palate! Nu și Nu! OK....


     Am răsfoit cartea despre cavaleri și castele, doar am răsfoit-o. O să revin asupra temei atunci când va fi curios.


     O mică bătălie tot am încins noi doi pe terasa neterminată...el cu scutul și sabia, eu cu una din crosele de golf.


Mulțumim de vizită!

27 iulie 2013

Cu prințul la castel

     Cum P.A. a împlinit 3 anișori, am decis că cel mai frumos cadou ar fi să ducem ”prințul” la castel. În ziua aniversării am pornit spre regatul Hunedoarei.


    Drumul a fost obositor, cu multe opriri prin istoria locurilor din drumul nostru. La castelul Corvinilor am ajuns spre seară.
     Minunat!


     Am traversat podul cu entuziasm, nu pentru mine( eu am mai fost pe aici ), ci pentru P.A.


     Curtea interioară a castelului era plină de vizitatori încântați de poveștile legendare și istorice ale huniazilor. Cei curajoși (dintre vizitatori) se întreceau la trasul cu arcul.


     Ne-am plimbat prin odăile goale și pustiite, am cotrobăit prin unghere întunecate după secrete neștiute, am scrutat zările din turn, am urcat scări înguste și întortocheate, am coborât în temnița castelului curioși să aflăm care erau metodele de tortură, am dansat pe muzica tăcerii în sala de bal, am așteptat să fim serviți în sufragerie....și oricât am sperat nu am găsit sala tezaurului.


     Prințul familiei a tras ”salve surde” cu tunul...


     Tot la castel vin cei care și-au găsit jumătatea, vin în ziua nunții pentru fotografii, pentru a imortaliza povestea iubirii dintre un prinț și o prințesă - ”casă de cetate!”

     Avem o țară minunată, cu locuri pline de istorie, cu peisaje unice. Ceea ce ne lipsește este dragostea pentru patrie și bunul simț.  Poate copiii noștri se vor civiliza și nu vor lua exemplul nostru.

    
Mulțumim de vizită!

23 iulie 2013

Jucării muzicale

     Nu este niciodată prea devreme să lăsăm copilul să se joace și să exploreze instrumentele muzicale.
Abilitatea de a cânta cu adevărat la un instrument muzical nu apare decât după vârsta de 3 ani.
   

      Noi ne-am distrat cu jucării muzicale (aduse de mine) jucându-ne de-a muzicienii.

 
     După o foarte scurtă descriere a jucăriilor zgomotoase, ne-am așezat pe pături, în aer liber. Fiecare copil a primit o jucărie din cele aduse: chitară, tobă, zornăitori pentru bebe, xilofon.


     P.A. a susținut un mini- recital  cu dans inclus.....


      După câteva minute, copiii fac schimb de jucării între ei, pentru a evita plictiseala și pentru a le satisface curiozitatea.



 Mulțumim de vizită!

19 iulie 2013

Munca în echipă

     Chiar dacă oficial este vacanță, prichindeii mei nu renunță la creșă....
     În zilele de 11-12 iulie ne-am axat pe munca în echipă cu scopul de a consolida relaționarea dintre copii, colaborarea și respectarea partenerilor de joacă.


     Am prins gustul desenelor cu cretă...



     Am realizat postere prin metoda lucrului în grup. Fiecare copil trebuia să lucreze într-un spațiu limitat, să utilizeze la comun creioanele colorate, să respecte colegii din echipă. E greu, dar nu imposibil!






Mulțumim de vizită!

14 iulie 2013

Înger, îngerașul meu - amprentare

     Cu trei ani in urma, am realizat ingerasul printr-o metoda, dupa cum puteti vedea in materialul de aici.


     Anul acesta am folosit, cu cei mici, tehnica amprentarii.
     Cate un copil venea si se aseza pe scaunel. Il intrebam care picior voia sa fie pictat si ce culoare doreste. Se gadilau...radeau..Dupa amprentare le spalam piciorul intr-un lighenas cu apa calda, si-i stergeam cu prosopul. Ceilalti priveau cu rabdare intregul ritual.
   Abia apoi am trecut la vopsitul palmelor si amprentarea aripilor. Aici, m-a ajutat una dintre infirmiere la spalatul mainilor.
In timpul uscarii picturilor, am discutat despre semnificatia ingerului, pe intelesul celor mici.
INGERUL este un copil cu aripi pe care noi nu-l vedem, dar care ne insoteste peste tot si are grija de noi.


       Am spus impreuna rugaciunea -Inger,ingerasul meu-

Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma-nvata sa fac bine!
Eu sunt mic – tu fa-ma mare;
Eu sunt slab – tu fa-ma tare;
In tot locul ma-nsoteste
Si de rele ma fereste!

      In timpul jocului liber am lipit chipul ingerasului, iar dupa ce le-am expus pe panou copiii si-au gasit, cu ajutorul meu, ingerasul.


      Mulțumim de vizită!

9 iulie 2013

Un orăşel în miniatură

     Totul a început cu descoperirea pasiunii lui P.A. pentru trenuri.


     Dintr-un circuit feroviar mediu, din lemn, deci calitate, am ajuns, după câteva vizite prin târgurile de vechituri, la o cale ferată complexă. Nu ştiu ce gândesc alţii despre jucăriile second-hand, dar sunt mult mai ieftine şi rezistente şi se dezinfectează foarte uşor cu produse de curăţat. Dacă ar fi fost să-i cumpărăm acest trenuleţ din magazin,am fi cheltuit inutil nişte bani mulţi.
     La început, traseul arăta aşa.


     Acum, avem un adevărat orăşel ce ocupă un covor de 2m/3m.
     Ca nişte constructori am ridicat un traseu feroviar în jurul unui oraş.


      Gara este situată în partea de vest a micului oraş. Aceasta dispune de 3 trenuri: persoane, marfă şi intervenţie.


     În partea de sud a oraşului, avem un cartier de blocuri din cuburi de lemn, unde există chiar şi un semafor real. Poliţia veghează. Maşinuţe din lemn şi maşini metalice (în miniatură) circulă pe bulevard.



      În spatele cartierului este un parc ( brazii verzi), un pod mobil, sub pod o mică fermă, iar cartierul rezidenţial cu vile are intrarea pe sub podeţul din partea de vest .


     Nu se putea fără o trecere de cale ferată, în nordul oraşului, noi locuind aproape de gară... observăm că tocmai a trecut "inter-regio" sau acceleratul.


      Atunci când avem nevoie de spaţiul camerei, dar fără să renunţăm la pasiunea lui P.A., construim o cale ferată în cerc.


     Dacă vă plac jucăriile noastre, atunci puteţi da o raită prin târgurile de vechituri.

Mulţumim de vizită!

7 iulie 2013

Piratul Paul - poveste ilustrată

     Ne-am petrecut un week-end printre dealuri, departe de zgomotul oraşului. P.A. s-a jucat cu ceea ce avea satul, punându-şi imaginaţia la treabă, ajutat de prietena lui, M.

Mama şi P.A. la 1 an
P.A. la 2 ani şi 11 luni









Mulţumim de vizită!